Pe urmele zimbrilor la Rezervația de Zimbri Neagra din Bucșani

Curiozități despre zimbri

Zimbrii (Bison bonasus), cunoscuți și sub numele de bizoni europeni, sunt cele mai mari mamifere terestre din Europa.

Zimbrii au dispărut din sălbăticia României la sfârșitul secolului al XVIII-lea (ultimul zimbru în libertate a fost atestat în 1790). Începând cu anul 1958, aceștia au fost reintroduși treptat, astfel că în prezent, populația de zimbri în libertate din România este în creștere, numărând peste 300 de exemplare.

Zimbrii sunt considerați o "specie umbrelă", ceea ce înseamnă că protecția lor contribuie la conservarea întregului ecosistem în care trăiesc. Prin pășunatul lor, aceștia favorizează diversitatea habitatelor, stimulând apariția unor specii rare de plante și insecte.

Deși unii masculi pot atinge greutatea de o tonă, sunt animale foarte agile, putând atinge viteze de 55-60 kilometri pe oră.

Zimbrul este un simbol al forței și rezistenței, un simbol al pădurii românești și un animal nobil intrat în legendă în cultura românească.

În România există mai multe rezervații dedicate conservării zimbrilor, cunoscute sub denumirea de zimbrării. Dintre acestea, amintesc:

• Rezervația Neagra din comuna Bucșani, județul Dâmbovița: Este cea mai mare rezervație de acest fel din țară, înființată în 1983. Se întinde pe o suprafață de 162 de hectare de pădure.
• Rezervația Hațeg-Slivuț din județul Hunedoara: A fost prima rezervație de zimbri înființată în România, în 1958, și ocupă o suprafață de 50 de hectare.
• Rezervația Valea Zimbrilor din satul Acriș, comuna Vama Buzăului, județul Brașov: A fost înființată în anul 2008. Rezervația se întinde pe o suprafață de aproximativ 9 hectare și este amplasată într-un cadru natural pitoresc, în Munții Ciucaș.

De asemenea, noi am avut ocazia să admirăm un zimbru imens și probabil foarte bătrân la Grădina Zoologică din Târgoviște.

Rezervația de zimbri Neagra din Bucșani

Rezervația de Zimbri Neagra se află la aproximativ două ore de mers cu mașina din București, la o distanță de circa 100 de kilometri. Drumul este unul bun, fără prea multe gropi, și se parcurge în mare parte prin sate. Ultimii 4-5 kilometri se fac prin pădure, iar drumul este practicabil, dar, în cazul ploilor abundente, ar putea deveni dificil de traversat. Într-o astfel de situație, nu ne-am aventura cu mașina din cauza riscului de a rămâne împotmoliți.

Pentru că am citit în multe recenzii că este bine să ajungi cât mai devreme, pentru a vedea zimbrii în timpul hrănirii, ne-am urcat în mașină la ora 8 dimineața și am pornit spre rezervație. Am ajuns acolo la ora 10, dar poarta era încă închisă. Cum ora de deschidere era 10:30, am deschis noi poarta și am intrat. Mare ne-a fost surpriza să vedem zimbrii foarte aproape de gard, oferindu-ne o priveliște extraordinară. Este important totuși să păstrezi distanța față de gard, deoarece zimbrii, deși par calmi, sunt animale sălbatice și extrem de agile.

La 10:30 pe ceas, doi oameni într-o căruță trasă de un cal au venit să hrănească zimbrii cu fân, huruială și orz. În unele zile, li se oferă și sfeclă roșie sau morcovi. Noi am mers de-a lungul gardului pentru a-i urmări, apoi am urcat în turnul de observație pentru a admira ciurda în timpul hrănirii. Am remarcat prezența zimbrilor de toate vârstele – de la pui până la exemplare mai bătrâne, care se mișcau lent și impunător. Cu toții urmăreau căruța cu mare interes, probabil motivați de foame.

Nu doar zimbrii ne-au atras privirea, ci și pădurea înconjurătoare. Fiind o zi de noiembrie, pădurea era scăldată în culori calde de galben, portocaliu, ruginiu și maroniu. Ne-am fi dorit să avem un binoclu sau un zoom mai performant pentru a observa mai bine zimbrii, dar ne-am bucurat de natură, aer curat și liniște. Totuși, liniștea a fost curmată de sosirea unui autocar plin de copii zgomotoși, moment în care am decis să pornim la drum.

Nu departe de Rezervația de Zimbri Neagra, la aproximativ 20 de kilometri (circa 30 de minute), se află Casa Memorială I.L. Caragiale din localitatea cu același nume. Noi am vizitat acest mic muzeu într-o altă călătorie, dar poate fi o opțiune interesantă pentru cei care doresc să își extindă excursia.